FOLICULII SE AFLĂ ÎN HIBERNARE DE LA NAŞTERE

28 ian. FOLICULII SE AFLĂ ÎN HIBERNARE DE LA NAŞTERE

1. Deşi au origini distincte şi pornesc la drum în momente diferite ale dezvoltării embrionului, soarta celulei germinale este strâns legată de cea a foliculului.

 

2. Celula germinală ia naştere din celule situate în afara embrionului (origine extraembrionară) cu mult înainte ca viitorul ovar să se formeze, începând cu săptamâna a 3-a de la concepţie.

 

3. Aceste celule sunt deja diferenţiate în momentul când “decid” să devină celule germinale, astfel că încep un proces de redobândire a stării de totipotenţă (celulă stem germinală) necesară îndeplinirii rolului său în reproducere.

 

4. Celulele germinale parcurg un drum extrem de lung până la destinaţia finală, viitorul ovar, ajungând la ţintă cam în săptămâna a şasea. Odată sosite aici, ele se multiplică într-un ritm debordant, astfel că la sfârşitul săptămânii 20 vor atinge un număr de 6-7 milioane.

 

5. Ca să supravieţuiască, celula germinală intră într-un proces de diviziune special numit meioză, dar la scurt timp după aceasta ea rămâne suspendată într-o stare de hibernare care va dura între 10 şi 50 de ani.

 

6. Concomitent cu intrarea în arestul meiotic, ea se înconjoară cu celule pre-granuloase, din ţesutul ovarian, formând foliculii primordiali. Celulele germinale care nu reuşesc să formeze foliculi primordiali nu supravieţuiesc, astfel că la finalul acestei etape în ovar mai rămân aproximativ 1-2 milioane dintre ele.

 

7. Procesul durează până la sfârşitul gestaţiei, prin urmare se consideră că la acest moment toate celulele germinale viabile au intrat în arestul meiotic şi au format foliculi primordiali. Aceasta este rezerva ovariană totală. In prezent se consideră că de la naştere şi până la sfârşitul vieţii nu se va mai produce nicio celulă germinală nouă.

 

8. Deci la naştere există două structuri diferite, legate indisolubil, dar care cel puţin conceptual nu au o dezvoltare sincronă.

 

9. Pe de o parte există celula germinală, numită ovocit primar, care se va “trezi” la viaţă abia începând cu pubertatea, sub un stimul hormonal.

 

10. Pe de altă parte există foliculii primordiali care stau şi ei într-o hibernare tot cam atât de îndelungată, dar care îşi reiau activitatea trecând iniţial printr-o fază de dezvoltare independentă hormonal, controlată doar de factorii ovarieni locali (factori de creştere si paracrini), şi ulterior printr-una sensibilă la hormoni care culminează cu apariţia şi dezvoltarea foliculilor preovulatori, răstimp în care ovocitul rămâne în stare dormândă.

 

11. Succesul acestui complex si îndelungat proces de dezvoltare atât foliculară cât şi ovocitară depinde crucial de comunicările dintre ovocit si celulele granuloase înconjurătoare. Rolul esenţial al acestor celule-suport în declanşarea maturaţiei ovocitare la ovulaţie este de a servi drept modalitate de control, pentru a se asigura faptul că ovocitul a crescut şi s-a dezvoltat suficient înainte de a îşi relua diviziunea începută cu zeci de ani înainte.

 

12. Incepând cu pubertatea, valuri de “recrutare” a unor populaţii de foliculi primordiali vor începe să apară în mod ciclic, însă doar o parte dintre aceştia vor ajunge să atingă maturitatea şi numai unul va reuşi să devină folicul dominant care va elibera prin ovulaţie ovocitul pentru a fi fecundat. Foliculii care nu ajung la maturitate mor prin atrezie, iar cei care ajung la maturitate dar nu sunt “salvaţi” prin administrare de FSH (ca în ciclurile de stimulare din FIV), vor intra şi ei în atrezie şi vor muri. Acest proces de depleţie foliculară va continua până la menopauză.

 

 

13. Perioada de timp de la recrutarea iniţială până la spargerea foliculului dominant durează între şapte si opt luni. Perioada sensibilă hormonal este de doar trei săptămâni. Aceasta este ţinta tuturor soluţiilor terapeutice din prezent. Perioada de recrutare a foliculilor primordiali ce vor servi drept bază de selecţie pentru foliculii ce vor ajunge la maturitate (câştigarea competenţei hormonale) este de câteva luni şi reprezintă intervalul de timp pe care se focusează terapiile emergente precum PRP ovarian sau suplimentarea cu DHEA.

 

 

14. Menţinerea foliculilor în starea de hibernare şi ulterior activarea lor este controlată de acţiunea coordonată a unor factori supresori, in antagonism cu cei activatori. Toate aceste elemente sunt structuri proteice ce fac parte din familii de factori de creştere (Growth Factors) precum TGF β, EGF, VEGF, etc. O parte dintre aceştia se află în componenţa trombocitelor şi reprezintă baza terapiei cu PRP.